Aceasta este una dintre cele mai frecvente dintre formele de alergie existente, și se manifestă în special în anumite perioade ale anului, ca o reacție la polen—o pulbere fină care este emanată de plante, în timpul ciclurilor reproductive.
De obicei, feba fânului se manifestă în lunile de primăvară, când nivelul alergenilor din aer este cel mai ridicat. Însă nu sunt rare cazurile când sezonul alergiilor se extinde până în în toiul verii, ba chiar și toamna.
Formele de manifestare ale acestei alergii
Motivul apariției reacțiilor alergice este că sistemul imunitar al unora dintre noi reacționează în mod excesiv în clipa în care detectează prezența în aer a anumitor substanțe cu potențial iritant. Dintre acești așa numiți alergeni, polenul este fără doar și poate vinovatul de serviciu. Însă categoria conține destul de multe alte substanțe, iar cele mai răspândite sunt: acarienii din praf, diverse particule din părul animalelor de companie, fumul de țigară, mucegaiul și noxele rezultate în urma poluării.
Printre cele mai frecvente manifestări ale rinitei alergice (cunoscută și sub numele de febră a fânului) sunt: pusee de strănut, căi nazale înfundate, senzație de mâncărime atât în gât, cât și în nas și în urechi, oboseală, dureri de cap și erupții cutanate, precum și un set de simptome care țin de sfera oftalmologiei: roșeață, mâncărime și senzație de ochi umezi.
Există și simptome extreme ale febrei fânului, care se manifestă, în plus față de semnele enumerate mai sus, și prin accese de tuse, dificultăți de respirație și insomnie, care au ca efect o reducere semnificativă a calității vieții. Însă aceste simptome apar, din fericire, în foarte puține cazuri.
Felul în care febra fânului afectează ochii
În cazul celor cărora alergia le afectează ochii, manifestările sunt dintre cele mai neplăcute. Roșeața, mâncărimile, iritațiile și inflamația sunt doar o parte a simptomelor care pot apărea. Neplăcerile pot deveni atât de mari, încât în cazul celor cu sensibilitate extremă, până și o simplă ieșire din casă într-o zi frumoasă de primăvară, în care densitatea polenului din aer este mare, ar putea deveni o misiune imposibilă.
Pentru cei care poartă lentilele de contact, efectele oculare apărute ca urmare a febrei fânului sunt și mai problematice. Atunci când ochii devin iritați, roșii, și apar mâncărimea și lăcrimarea în exces, vederea prin lentilele își pierde mult din performanță și devine încețoșată. Cât despre nivelul de disconfort resimțit, acesta este cu atât mai mare cu cât lentilele sunt purtate pentru perioade mai îndelungate.
Diagnosticarea și depistarea alergenului
Primul pas constă în identificarea afecțiunii. Acest lucru nu ar trebui să ia prea mult timp, întrucât medicii oftalmologi sunt familiarizați cu simptomele febrei fânului.
Apoi urmează identificarea alergenilor specifici care provoacă simptomele. În acest sens se poate efectua o testare cutanata alergologică sau un test de sânge. Pentru o siguranță și mai mare, se poate face un test de provocare nazală sau bronșică. Acesta presupune expunerea pacientului la cantități mici de alergeni pentru a putea studia reacția corpului. Însă această activitate va trebui să fie desfășurată de un medic specialist alergolog.
Tratamentul: medicamentație și schimbarea stilului de viață
Pentru ameliorarea simptomelor febrei fânului se folosesc, cel mai adesea, antihistaminicele fără prescripție medicală, decongestionantele și corticosteroizii nazali. Însă în cazurile mai severe, pot fi necesare medicamente pe care doar un medic specialist va avea competența și dreptul să le prescrie.
Pentru calmare problemelor oculare îți recomandăm să folosești în mod frecvent picături pentru ochii uscați. (Un truc care a funcționat la mulți pacienți constă în depozitarea picăturilor în frigider. Astfel ele devin reci, iar efectul calmant este și mai puternic.) Cu ajutorul acestora, polenul și alte particule vor fi drenate din zona ochilor și astfel, senzația de iritare va fi diminuată. O altă metodă prin care pot fi eliminați alergenii și pot fi atenuate simptomele febrei fânului, constă în utilizarea șervețelelor pentru pleoape.
Dar cu ajutorul medicamentelor vor fi tratate doar efectele. Pentru a elimina cauza, cel care suferă de alergie va trebui să facă niște modificări la nivelul rutinei zilnice. Regula de bază este una simplă: evitarea expunerii la alergeni. Iată câteva dintre cele mai la îndemână gesturi: păstrarea ferestrelor închise și utilizarea aerului condiționat în sezoanele în care polenul din aer este în exces, un nou rând de haine și câte un duș de fiecare dată când se revine în casă, spălarea regulată a părului și a hainelor, folosirea soluțiilor dezinfectante, clătirea frecventă a ochilor și folosirea în mod regulat a unor comprese umede pentru curățarea acestora.
Există și câteva comportamente care trebuie evitate. În această categorie intră: ieșirile în mijlocul dimineții și seara, când densitatea polenului din aer este cea mai mare și uscarea hainelor în aer liber.
În situația în care crezi să suferi de această problemă, te așteptăm la Iris Optic pentru un consult oftalmologic gratuit. Împreună vom găsi cea mai bună soluție. Programează-te chiar acum, completând formularul din acest link, sau la numărul: 0733 267 826.
Puncte negre, forme indecise asemănătoare norilor, o pâclă care aduce aminte de pânzele de păianjen, linii sau alte forme de culoare gri, albe sau translucide—într-un cuvânt: pete plutitoare.
Apariția unor asemenea formațiuni deasupra imaginilor pe care le vedem, reprezintă un fenomen destul de frecvent, cu care majoritatea dintre noi suntem într-o oarecare măsură familiarizați. De cele mai multe ori, nu este vorba despre o afecțiune a ochiului, ci pur și simplu despre un fenomen colateral care apare odată cu îmbătrânirea ochiului.
Cel mai adesea, petele plutitoare apar la persoanele în vârstă și la adulții de vârstă mijlocie. Însă ele pot apărea și la persoanele mai tinere, mai ales la cele care suferă de miopie.
Ce reprezintă aceste pete plutitoare?
Plutitorii sunt, de fapt, mici concentrări de substanță solidă, care se găsesc în lichidul din interiorul ochiului, cunoscut sub numele de umoarea vitroasă. Aceasta este substanța de consistența jeleului care se găsește în spațiul din mijlocul globului ocular. În copilărie, această substanță este destul de solidă. Însă pe măsură ce îmbătrânim, ea devine din ce în ce mai apoasă. (De reținut că această modificare de consistență nu reprezintă o afecțiune, ci un proces care apare în mod natural.)
Plutitorii sunt percepuți atunci când aceste mici aglomerări de substanță solidă încep să se miște în masa umorii apoase. Punctele sau dârele astfel formate, proiectează umbre pe retină. Astfel, în aceste zone se produc niște mini obturări foarte scurte ale vederii, și apare senzația că în fața ochiului ar pluti ceva.
Cât de periculoase sunt petele plutitoare?
În cea mai mare parte a cazurilor, aceste pete tind să dispară suficient de repede încât să nu constituie un motiv de îngrijorare. Însă, te rugăm să nu consideri aceste rânduri un îndemn la neglijență. Dimpotrivă. O creștere a numărului de noi elemente plutitoare—și în special dacă acestea sunt însoțite de fulgurații intermitente sau de pierderea bruscă a vederii pe termen scurt—, reprezintă niște semnale în urma cărora trebuie să apelezi cât mai rapid la asistență medicală specializată. Astfel de simptome ar putea fi indicii ale unei afecțiuni mai serioase.
Când spunem afecțiuni medicale mai grave, ne gândim, la o dezlipire de retină sau la o inflamație în interiorul ochiului, iar în situațiile cele mai nefericite, chiar la o ruptură de retină. Netratate în cel mai scurt timp, toate aceste trei afecțiuni pot avea urmări deosebit de severe.
Cum poate fi prevenită apariția acestor plutitori?
Din păcate, apariția unor elemente plutitoare în ochi reprezintă unul dintre neajunsurile procesului natural de îmbătrânire. Deși apariția lor nu poate fi prevenită, cel mai înțelept lucru este, ca de îndată ce îi observi, să îți faci o programare la optometrist. În urma unui consult, vom putea stabili dacă este vorba despre un proces natural, sau dacă petele respective sunt un simptom al unei afecțiuni mai grave.
Prin urmare, te așteptăm Iris Optic la un consult oftalmologic gratuit. Programează-te chiar acum, fie completând formularul din acest link, fie la telefon 0733 267 826.
Această afecțiune—a cărei incidență este din ce în ce mai mare în ultimii ani—apare atunci când ochii nu produc suficiente lacrimi, sau când calitatea lacrimilor nu este ideală.
Prezența sindromului ochilor uscați nu îl împiedică pe cel care suferă de el să plângă, din când în când. De fapt, între cele două fenomene nu există nici o legătură. Ba mai mult, în unele cazuri, ochii celor care sunt confruntați cu această problemă pot secreta mai multe lacrimi decât media.
Simptomul ochiului uscat este mai mult decât o simplă afecțiune al cărei unic efect e un ușor disconfort ocular. Apariția lui trebuie luată foarte în serios, iar tratamentul trebuie început cât mai curând, pentru a se evita declanșarea unui lung șir de afecțiuni oftalmologice mai serioase.
Factori care pot determina apariția acestui sindrom
La fel ca în cazul a numeroase alte afecțiuni oftalmologice, vârsta este unul dintre factorii cei mai importanți care pot avea drept consecință instalarea sindromului ochiului uscat. Incidența acestei afecțiuni este mult mai mare la persoanele cu vârsta de peste 50 de ani.
Din punct de vedere al apariției în funcție de gen, ochii uscați sunt mai frecvent întâlniți la femei. Acest lucru este influențat de factori ca: instalarea menopauzei, modificări hormonale care apar odată cu sarcina, sau utilizarea pilulelor contraceptive.
Folosirea lentilelor de contact, consumul de alcool și/sau de tutun, și desfășurarea de activități în medii cu mult praf, cu temperaturi prea mici sau cu vânt puternic, reprezintă tot atâtea motive care, în timp, pot avea ca efect dezvoltarea sindromului ochilor uscați.
Simptomele sindromului de ochi uscat
De cele mai multe ori, această afecțiune atacă ambii ochi, și este însoțită de următoarele fenomene: un pronunțat disconfort ocular, senzație de mâncărime, arsură sau durere și vedere încețoșată. Acest din urmă fenomen poate să se atenueze atunci când se clipește.
Pentru cei care folosesc lentile de contact, senzația de disconfort poate fi chiar mai mare, și se poate accentua de-a lungul zilei, odată cu mărirea intervalului de purtare.
În mod paradoxal, ochii umezi—în ciuda numelui—sunt un simptom destul de comun al sindromului de ochi uscat. Atâta vreme cât calitatea lacrimilor nu este suficient de bună, în ciuda unei secreții abundente, ele nu își vor îndeplini rolul fiziologic. Adică acela de a menține suprafața frontală a ochiului (corneea) umedă și sănătoasă.
Există și un set de complicații mai severe ale acestui simptom. Acesta include: sensibilitatea extremă la lumină (fotofobie), apariția fenomenului de ochi roșiihttp://irisoptic.inom.ro/project/simptomul-ochilor-rosii/ și a durerii oculare, precum și o modificare a performanțelor vederii.
Metode de combatere a acestui sindrom
Există câteva gesturi foarte la îndemână, prin care poate fi atenuat disconfortul provocat de sindromul ochiului uscat. Iată care sînt cele mai accesibile dintre acestea:
Compresele calde
Aplicarea unei măști de ochi încălzite pe pleoapele închise, de două ori pe zi, pentru un interval de cinci minute, poate avea ca efect decongestionarea glandelor din pleoape responsabile cu injectarea substanței vâscoase în lacrimi.
După îndepărtarea compresei, pentru a ajuta la drenarea glandelor, ar trebui să se efectueze un ușor masaj al pleoapelor, de la bază spre gene, cu un un deget bine igienizat.
Curățarea zilnică a pleoapelor
Această metodă este foarte eficientă pentru îndepărtarea bacteriilor și a resturilor organice care pot duce la blocarea glandelor, și astfel, la anularea sindromului de ochi uscat. Ustensilele cele mai eficient sunt în acest sens sunt: exfoliante de pleoape și șervețele sau spume speciale.
Picături pentru ochi, fără conservanți
Această metodă poate fi folosită ori de câte ori este necesar, în funcție de gravitatea simptomelor. Majoritatea persoanelor le folosesc la început de două, poate trei ori pe zi. E important de reținut că picăturile vor ajuta la atenuarea efectului de ochi uscat, însă nu vor ataca și cauza care l-a produs.
Sfaturi pentru cei care poartă lentile de contact
Există mai multe abordări prin care purtătorii de lentile de contact pot atenua efectul de ochi uscați. Pentru a verifica dacă într-adevăr, aceasta este cauza disconfortului, se poate încerca întreruperea purtării lentilelor pentru o perioadă, sau schimbarea lor cu unele făcute din alt material. De asemenea, înainte de instalare, se pot aplica pe lentile picături speciale pentru purtătorii de lentile de contact. Aceleași picături se pot aplica în timpul purtării lentilelor, pe tot parcursul zilei.
Ajustări ale dietei
Studiile au demonstrat că o dietă bogată în acizi grași Omega-3 poate ajuta la buna gestionare a sindromului de ochi uscat. Suplimentele nutritive cu Omega-3 reprezintă o altă metodă care și-a demonstrat eficiența.
Evitarea deshidratării este ul alt aspect important de luat în considerare de către cei care vor să reducă severitatea sindromului de ochi uscat.
Intervenția chirurgicală
În cazurile cele mai severe, se poate recurge la o intervenție chirurgicală. În principiu, aceasta are ca scop fie obturarea într-o anumită proporție a canalului lacrimal, pentru a îngreuna scurgerea prea ușoară a acestora, fie, în anumite cazuri, chiar stimularea glandei lacrimale.
Gesturi profilactice
Iată câteva dintre ajustările care pot fi aduse comportamentului cotidian, pentru a evita apariția sau dezvoltarea sindromului ochiului uscat. Este vorba despre reducerea timpului petrecut în fața ecranului, purtarea ochelarilor de protecție, evitarea mediilor uscate și vântoase, și bineînțeles, renunțarea la fumat.
Motivul uscării ochilor poate fi identificat la un consult oftalmologic
Însă înainte de a aplica un anume tratament, trebuie identificat motivul care a determinat apariția acestui sindrom. Iar cel mai sigur mod prin care se poate face acest lucru este consultul oftalmologic.
Din punct de vedere estetic, schimbarea bruscă a culorii ochilor poate reprezenta o modificare destul de puternică. În ciuda impactului vizual, de cele mai multe ori ea este provocată de o cauză a cărei gravitate nu este una majoră. Cu toate acestea există și situații foarte serioase, în care ochii roșii însoțesc o problemă gravă de sănătate, care necesită tratament în regim de urgență.
Există o sumedenie de afecțiuni la nivelul globului ocular care au printre formele de manifestare și acest simptom al ochilor roșii. Identificarea tratamentului optim depinde de un singur factor: găsirea cauzei care a provocat această reacție. Iar examenul oftalmologic este cel mai sigur mod de a depista sursa exactă a acestei modificări cromatice.
Cele mai frecvente cauze din spectrul oftalmologic care au ca simptom (și) ochii roșii
Există numeroase cauze care au printre formele de manifestare și acest simptom al ochilor roșii. Cele mai frecvente astfel de afecțiuni sunt: conjunctivita,blefarita, alergiile de sezon, sindromul ochilor uscați, spargerea unui vas de sânge, glaucomul acut, ulcerul cornean, o zgârietură la nivelul corneei, sau prezența unui fir de nisip în ochi.
Indiferent de natura ei—virală, bacteriană sau alergică—, această boală se manifestă prin inflamația stratului subțire de țesut care acoperă globul ocular și suprafețele interioare ale pleoapelor. Vasele de sânge se umflă, iar acest lucru face ca unul sau ambii ochi să pară injectați. Alte simptome pot include mâncărime, lăcrimare a ochilor și gene lipicioase.
Pe măsură ce tratamentul împotriva conjunctivitei avansează, și roșeața ochilor se atenuează, iar în final dispare.
Alături de conjunctivite, blefarita—atât cea acută, cât și cea cronică—reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze care au ca efect înroșirea ochilor. Acest efect este însoțit, de regulă, și de de alte manifestări ca: lăcrimarea intensă, senzația de corp străin și sensibilitatea crescută la lumină.
Alergiile
O mulțime de alergeni—printre care praful, părul de animale de companie sau polenul—pot provoca ochi roșii și mâncărimi.
Această afecțiune oftalmologică se manifestă prin faptul că fie ochii nu produc suficiente lacrimi, fie lacrimile se evaporă prea repede. Acest lucru are drept consecință uscarea ochilor, apariția mâncărimii și înroșirea lor.
Spargerea unui vas de sânge
Motivele în urma cărora un vas de sânge de la suprafața ochiului poate să se fisureze sau chiar să se spargă sunt dintre cele mai banale. Iată câteva dintre ele: încordarea, tusea sau rănirea ochiului. În urma unui astfel de microaccident, pe suprafața ochiului apare o pată de culoare roșu aprins.
Chiar dacă o astfel de modificare a suprafeței ochiului poate părea îngrijorătoare, de cele mai multe ori nu este vorba despre ceva grav. Iar pata ar trebui să dispară de la sine, în câteva săptămâni.
Aceasta este o problemă serioasă, iar cel care are cea mai mică bănuială în acest sens trebuie să se prezinte de urgență la medicul specialist. Glaucomul acut se manifestă printr-o creștere bruscă a presiunii în interiorul ochiului. Ca urmare a acestei schimbări bruște, ochiul poate deveni foarte roșu și dureros. Alte simptome care pot să apară sunt: o stare de rău generalizată, vederea încețoșată sau tulbure și, în unele cazuri, apariția unui halou în jurul luminilor. Cum spuneam și mai sus, aceasta este o afecțiune gravă. Iar dacă nu e tratată rapid, poate duce la pierderea permanentă a vederii.
Ulcerul cornean
Această afecțiune—cunoscută și sub numele de cheratită—constă în existența unei răni deschise pe cornee. Un ulcer cornean are drept cauză, de obicei, o infecție oculară. Însă el poate apărea și în cazurile mai severe ale sindromului ochiului uscat, sau datorită altor tulburări oculare.
Alte simptome cu care au de-a face în mod frecvent cei care suferă de ulcer cornean sunt: senzația de corp străin în ochi și sensibilitatea crescută la lumină.
O zgârietură pe suprafața corneei sau prezența unui fir de nisip în ochi
Simptomul ochilor roșii poate apărea și ca efect al unor micro-traumatisme. Cele mai frecvente astfel de accidente constau în prezența în ochi a unei micro-particule, cum ar fi un fir de nisip, sau o zgârietură la nivelul corneei.
Tratarea simptomului ochilor roșii
Pentru a se putea stabili tratamentul optim, mai întâi trebuie pus diagnosticul corect. Trebuie determinată cauza care stă la baza apariției acestei manifestări.
În cazul alergiilor, se folosesc antihistaminicele, decongestionantele sau lacrimile artificiale.
Pentru tratarea conjunctivitei bacteriene pot fi prescrise picături sau unguente antibiotice pentru ochi.
Tratamentul conjunctivitei virale necesită un plan pe termen mai lung, iar printre metodele cele mai la îndemână, și în același timp cele mai eficiente se numără aplicarea de comprese calde și folosirea lacrimilor artificiale.
Sindromul ochilor uscați se tratează în mod asemănător cu conjunctivita. În această situație, pentru o vindecare cât mai completă, pe lângă lacrimile artificiale și compresele calde, este recomandată și o schimbare a stilului de viață. În primul rând, trebuie redus timpului petrecut în fața ecranelor. Apoi ar trebuie făcute ajustări la nivelul dietei, iar la toate astea ar trebui adăugat un program regulat de exerciții fizice.
Dacă problema este cauzată de infecții oculare, pot fi prescrise picături sau unguente cu antibiotice pentru ochi.
Tehnici elementare pentru evitarea neplăcerilor cauzate de ochii roșii
Există mai multe măsuri care pot fi luate pentru a preveni disconfortul provocat de simptomul ochilor roșii.
Cele mai importante dintre acestea constau în protejarea ochilor prin purtarea de ochelari de soare și prin purtarea de ochelari de ochelari de computer atunci când ne aflăm în fața ecranelor digitale.
Spălarea frecventă a mâinilor este, la rândul ei, o metodă foarte eficientă de protejare a ochilor. Practic, cu cât avem o igienă mai bună a mâinilor, cu atât scad șansele ca în urma frecării, anumite bacterii să ajungă în ochi.
Totuși, dacă simptomele și-au făcut deja apariția, este esențială reducerea cât mai rapidă a efectelor și a intensității acestora. Utilizarea unei comprese calde, pentru a diminua cât mai rapid disconfortul este una dintre cele mai la îndemână metode.
Însă aceasta este doar o metodă temporară. Cel mai important lucru constă în depistarea cauzei care stă la temelia acestei reacții. Iar cel mai practic mod de a ajunge la diagnosticul corect este un examen oftalmologic.
Spre diferență de alte vicii de refracție frecvent întâlnite—miopia,hipermetropia și astigmatismul—, prezbiopia nu este o boală per se. Ea apare drept urmare a unui proces fiziologic care însoțește avansarea în vârstă, și începe să se instaleze, de regulă, după depășirea pragului de 40 de ani.
Această tulburare de vedere constă în pierderea treptată a abilității ochiului de a focaliza obiectele aflate în apropiere. Drept urmare, activități care până acum au fost foarte ușor de îndeplinit—de genul cititului, utilizarea unui computer sau alte sarcini care necesită vedere de aproape—devin din ce în ce mai dificile.
Apariția și semnele prezbiopiei
Deși sună într-o oarecare măsură ciudat, nu greșim atunci când spunem că prezbiopia este un fenomen care apare în mod natural. Ochiul dispune de un aparat foarte sofisticat care permite reglarea distanței la care sunt focalizate obiectele care ne interesează. În acest sistem, un rol central îl joacă lentila naturală a ochiului: cristalinul.
Odată cu trecerea anilor, structura cristalinului se modifică, își pierde din elasticitate, și astfel, procesul de acomodație—adică ajustarea formei la obiectul focalizat—devine tot mai problematic.
Iată câteva semne care ar trebui să te trimită cu gândul la posibilitatea apariției prezbiopiei:
tendința de a îndepărta de ochi materialul pe care îl citești, cu scopul de a face literele mai clare,
vedere încețoșată atunci când ții materialul la distanță normală de citire,
senzație de oboseală a ochilor sau chiar dureri de cap după lectură sau după ce ai lfăcut o activitate în timpul căreia te-ai concentrat pe obiecte aflate la apropiere.
Aceste simptome vor fi mai evidente în situația în care ești obosit, sau dacă ai întreprins respectivele activități în încăperi în care nivelul de lumină este unul slab.
Prezbiopia trebuie depistată din timp
Sfatul nostru este să nu eziți, și să îți faci o programare la oftalmolog de al primele semne care te trimit cu gândul la această afecțiune. Prezbiopia poate fi depistată în timpul unui examen oftalmologic care include evaluarea fundului de ochi și măsurarea tensiunii intraoculare.
Odată diagnosticul stabilit, vom putea să luăm în deplină cunoștință de cauză cele mai bune decizii pentru sănătatea ochilor tăi.
Soluții pentru prevenirea și tratarea prezbiopiei
Cele mai la îndemână soluții pentru rezolvarea problemelor cauzate de prezbiopie sunt metodele de corecție optică, adică ochelarii de vedere și lentilele de contact.
Ochelarii de vedere cu dioptrii pentru apropiere reprezintă varianta cea mai des folosită pentru tratarea prezbiopiei. Neajunsul acestei soluții este că purtătorul nu își rezolvă toate problemele de vedere cu o singură pereche de ochelari. E foarte posibil ca pentru privitul la distanță, fie pur și simplu să trebuiască dați jos ochelarii, fie că trebuiască o altă pereche de ochelari.
Cei care își doresc soluții mai practice, pot să opteze fie pentru lentilele bifocale, fie, pentru lentilele progresive. Acestea din urmă reprezintă cea mai elegantă și mai eficientă dintre soluțiile existente în piață.
În acest link poți vedea detalii în legătură cu oferta noastră pentru ochelari cu lentile progresive. Iar dacă aveți nevoie de mai multe detalii pe aceste subiecte, te rugăm să ne contactezi fie la telefon, fie pe email.
O altă soluție optică pentru corectarea prezbiopiei e reprezentată de lentile de contact.
Pentru reglarea neajunsurilor cauzate de prezbiopie există și metode mai radicale. Ne referim aici, bineînțeles, la intervențiile chirurgicale.
Ochelari de citit fără prescripție medicală sunt, într-adevăr, o metodă mult mai ieftină și mai rapidă pentru prezbiopie. Însă, din punctul nostru de vedere, nu aceasta este cea mai bună metodă prin care ar trebui abordată prezbiopia.
Comportamente care temporizează apariția prezbiopiei
E oarecum impropriu să spunem că prezbiopia e o boală. Ea e mai degrabă urmare a unui proces fiziologic, care se petrece odată cu înaintarea în vârstă. Iar instalarea ei poate fi încetinită dacă sunt adoptate anumite comportamente ca de exemplu evitarea expunerii ochilor la lumină puternică sau la alte medii ostile din punct de vedere optic și folosirea de protecție atunci când se lucrează cu ecrane luminoase.
Însă nu suntem absurzi. Înțelegem foarte bine că în lumea de astăzi o protecție impecabilă a ochiului este cvasi imposibilă. Ecranele dispozitivelor electronice sunt, nu doar la îndemână, ci absolut necesare pentru activitățile de zi cu zi.
De aceea te așteptăm cât mai curând, la Iris Optic, la un consult oftalmologic gratuit, ca să facem toate testele necesare depistării din timp a prezbiopiei.
